Scrisoarea lui Abraham Lincoln către profesorul fiului lui

Abraham Lincoln catre directorul scolii fiului sau:

“Fiul meu va trebui sa invete ca nu toti oamenii sunt sinceri si onesti.

Invatati-l, daca puteti, minunatia cartilor; totusi, dati-i si timp sa se gandeasca la misterul etern al pasarilor cerului, al albinelor de sub soare si al florilor de pe camp.

In scoala, invatati-l ca e mult mai onorabil sa esueze decat sa triseze…

Invatati-l sa aiba incredere in propriile-i idei, chiar daca ceilalti ii spun ca se inseala.

Invatati-l sa fie amabil cu oamenii amabili si dur cu cei duri.

Incercati sa-i dati fiului meu taria de a nu urma multimea, sa nu urmeze turma…

Invatati-l sa-i asculte pe toti oamenii, dar invatati-l, de asemenea, sa selecteze ceea ce a auzit printr-un ecran al adevarului si sa pastreze doar ce e bun.

Invatati-l, daca puteti, cum sa rada cand e trist…Invatati-l ca nu e nicio rusine in a plange.

Invatati-l sa fie grijuliu cu cinicii si sa fie atent la lingusitori.

Invatati-l sa-si “vanda” creierul celor care dau mai mult, dar niciodata sa nu puna un pret pentru sufletul lui.

Invatati-l sa-si astupe urechile la barfa si sa lupte cand crede ca aceasta este solutia.

Tratati-l gentil, dar nu-l protejati, deoarece numai testul focului face otelul bun.

Lasati-l sa aiba curajul de a fi nerabdator. Lasati-l sa aiba curajul de a fi brav.

Invatati-l sa aiba intotdeauna incredere in el insusi, deoarece, apoi, va avea incredere in umanitate.

Aceasta este o cerinta mare, dar vedeti, totusi, ce puteti face; este asa un copil de treaba, fiul meu!”